Discussion 04 - sujet

Publié le par D.DllGnl

 

 

Forum / Foru 

Contact

à votre avis / à u vosciu parè

  Chjachjeri - bavardages - bandeau en-tête -e

 

Prisentazioni di u sughjettu di a discussioni 

u bilinguismu

è

l' usu di a lingua corsa 

le bilinguisme - présentation du sujet 04

  bilinguisme présentation du sujet - recadré

  Voir l' ensemble de la discussion à ce jour

Discussion proposée 04

Chjachjeri - sujet discussion 04 - questions 

 

    Le bilinguisme, u bilinguismu hè a pràtica, l' usu di dui lingui ("par un individu ou par une collectivité"), dunque, abbisugnà chi i locutori parlini 'ssi dui lingui...! Or donc, en ce qui concerne la Corse et les Corses, on ne peut parler de bilinguisme que si les Corses parlent le français è u Corsu.

   Oghji, tutti i Corsi sò francòfuni ma ùn parlani micca tutti u Corsu. Ils ne sont donc pas tous bilingues, loin de là ! Même si majoritairement ils comprennent le Corse, ils ne s' expriment dans leur langue que dans certaines circonstances.

   Sarà dunque u Corsu minacciatu di sparisci è u bilinguismu divintarè un' utra viota ?


à l'accorta, ramintemu -c

    Si sti percentuali pudiani parè assicuranti in quant' à a sopravvivanza di u Corsu, ci voli à custata chi, di fatti, in carrughju, ùn si parla guasi più nimu u Corsu ossinnò à parte, è chi a lingua corsa parè minacciata in a so pràtica da i Corsi sè stessi.

 

 

Umé 2 mini fond noir -b

    Postu chi, oghjedi sempri, l' usu di u francese duve essa a regula pà a ridazzioni di i custatazioni  è/o di i prucessi verbali (cf. i  recenti avvenimenti), lascemulli a parodda uni pochi stondi..

    Pour avoir été de fait, pendant des générations, interdite dans l' enceinte des écoles et proscrite de la vie publique et officielle, le Corse, langue vernaculaire, était menacée de disparaître ou de n'être plus que réservée à un usage confidentiel familial ou local, mais,, dans les années 70, Pascal Marchetti pouvait écrire dans "u corsu senza straziu" :: " Ed eccu chi pianu pianu u moribondu s' alza, piglia pichju è si trova risanatu è più forte cà mai. E' à issu mortu vivu avà da ogni locu tutti (ancu quelli chi facianu nece di pienghjelu) li pruponenu appughju midicine è cunfortu..."

    La langue corse est-elle pour autant vraiment guérie ? Certes elle semble mieux se porter. On la parle, un peu, entre Corses. On l' écrit maintenant, un peu, même sur les vieux murs, mais le mal qui la menace n'est-il pas en elle et ne doit-on pas davantage parler de rémission, de sursis plus ou moins durable et craindre une certaine inefficacité des efforts des uns et des autres voire, parfois un effet de rejet ? La menace représentée par la suprématie du français dans une Corse "française", plus ou moins autonome, est-elle pour autant écartée ? Assistons-nous réellement à l'instauration d'un véritable bilinguisme, à parité entre le Corse et le français ? Les mentalités évoluent-elles effectivement dans ce sens ou ne sont-elles pas encore handicapées par le poids de leur histoire et le Corse n'est-il pas aussi menacé par la force d'un contre-courant auquel il peine à résister ? Et puis certains posent, se posent aussi la question " De quelle Corse parlez-vous ? Quel Corse parlez-vous ?"

   N'en viendrons-nous pas un jour à clamer nous aussi : "Le Corse est mort. Evviva u Corsu !", mais quel Corse ?

  tocca à voi

 

Pà dì a soia

apre qui-sottu

Ouvrir l'espace de discussion 

 

Publié dans - Sujet de discussion

Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :
Commenter cet article
U
<br /> <br /> u 4 di aostu 2010<br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> Culuneddu di Vinciguerra<br /> <br /> Appoghju u parè di Francesco ; s'è a lingua corsa hè una cosa à difende<br /> <br /> assolutamente, ùn appartene micca solu à i muvimenti naziunalisti, ma à tutti i Corsi.<br /> S'è no cuntinuemu cusì, certi Corsi ch'ùn sò manc'appena naziunalisti, ma chì<br /> <br /> parlanu un corsu sputicu anu da piantà di parlàllu, è seria un passu di più versu a<br /> <br /> smariscione di a lingua.<br /> <br /> <br /> <br />
Répondre
U
<br /> <br /> u 4 d'aostu 2010<br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> Francesco<br /> <br /> <br /> Anch'eiu salutu Umè, è ascultu incù intaresse u sò parè supra l'adopru di a lingua Corsa in Corsica (Quantunque dicu chì sendu in e mani soe è di tutti li altri ch'o aghju cunisciutu quicci è<br /> altrò, a lingua corsa hè in periculo ma sempre in mani forti!  ).<br /> <br /> Vogliu solu fà rimarca chì u bellu situ di Umè hè, pè me, un pocu cumplessu à "navigà": u legu ma ùn socu bonu à lacà qualcosa di scrittu...<br /> <br /> <br /> <br /> Vogliu aghjunghje dinù unu mio paré: d'apress'à me hè megliu lacà spantiati u sughjettu "adopru di a lingua corsa" è "autonomismu/indipendentismu".<br /> Mi spiecu: hè megliu cunvince a maghjorità di a ghjente à parlà corsu senza dà una cunnotazione pulitica palese (Certi ponnu vulè parlà corsu ma micca vutà à i partiti indipendentisti...) (Dicu<br /> subitu chì cusì facimu ind'è me...)<br /> <br /> Quantunque hè certu ch'è quale parla è "pensa" corsu incù u tempu pò divenì più "sensibile" à u "riaquistu identitariu" e... dopu vutà indipendentistu!<br /> <br /> <br /> <br />
Répondre
U
<br /> <br /> u 4 d'aostu 2010<br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> Salute anc'à tè, mi rallegru di a to venuta.<br /> Vera chì, s'è a lingua corsa hè divintata cio ch'ella hè divintata, i primi culpevuli simu noi, i Corsi (certi più ch'e d'altri, ma mi pare ch'e simu tutti culpevuli).<br /> Per quessa, ci tocc'à noi di fà cio chì hè in u nostru putere à u nostru livellu, per megliurà a sorte di a lingua, è què, mi pare chì u sforzu di st'ultimi anni hà quantunque ghjuvatu à<br /> qualcosa, quandu si vede tuttu u travagliu rialisatu in stu sensu dapoi u Riacquistu (è ancu nanzu, ma tandu, si ne parlava pocu).<br /> Allora, cunfianza in l'avvene ? Ùn vogliu micca esse troppu ottimistu, chì nunda ùn sì pò sapè nant'à ellu, ma ci tocca à tene cunfianza, è ùn perde a sperenza, ancu s'ellu hè in vannu.<br /> A sperenza hè cio chì ferma quandu tuttu u restu hè smaritu, ma pò dinù esse a forza chì ci porta fin'à i nostri sonnii.<br /> <br /> <br />  <br /> <br /> <br /> <br />
Répondre
D
<br /> <br /> Sarà u vechju Corsu mortu ?<br /> <br /> <br />  <br /> <br /> <br />    Ossinnò tandu, quessa ditta, ùn duvemu micca tuttu simplicementi cunsenti à custatà chi u Corsu anzianu hè mortu ?  Mancu pà ombra chi a lingua corsa ùn sia<br /> più.  Numerosi sò quiddi chi pruvani di rendelli vita ma parchi edda sia divintata un' antra, se stessa ma differenti. " E lege di a storia" dicia u sapientoni di  Pascal <br /> Marchetti, eò diceraghju qui  " i leghji di l' evuluzioni ". U  Corsu d' arimani t' hà cambiatu cù u mondu è dunque a so lingua t' hà anch' edda cambiatu, micca in a so<br /> furmulazioni, a so sintassa, a so parlatura ma in a so funzioni. Lingua, strumentu di cumunicazioni, di a spartera, di a cumunioni, di u plurali ùn saria dunque divintatu solu cà<br /> a lingua di u singulari in tutti i significati di a parodda ( particulari / ùnicu / assignalatu ), di l' intimità, di u parsunali, u riservatu, u cunservatu ? Ùn saria edda <br /> divintata cà l' ultimu rifugiu, ricòveru di un se-stessu, di una identità, di una cursitudina chi andà à perdessi in a mudernità è t' hà l' affannu è contr'à chi, tirendu l' ultimi strèpiti,<br /> sfurzassi di ribeddassi è difendessi.<br /> <br /> <br />    Ma, tandu, sarà stu novu Corsu, intruversatu è tintu, sempri corsu ? O ùn saria più eddu chè calchi mimuriali in l' onori di i nosci anziani  scurdati da<br /> ripa inghjò è, à li volti talmenti ancu più à ni pienghje, calchi baddu o cantu folcloricu distinatu à sazià à stondi persi una mancanza esistenziali ? Sarà edda, a lingua corsa, sempri "u modu<br /> di sprimessi  tali quali chi sò"  o ùn sarà più edda chè "u suspiru di quali chi averiu vulsutu essa" ?<br /> <br /> <br />    Pensu eiu chi quessa dipendi di ognunu di noi è chi a maiora minaccia pisendu nant'à l' avvena di a lingua corsa (è in cunsequenza nant'à a pràtica di u<br /> bilinguismu in Corsica) si trova in u sensu, u sennu è a funzioni chi ognunu dà à u so usu di u Corsu (u rapportu Sa / Sé di i linguisti) è chi anzituttu saria chi a lingua corsa ùn divinti<br /> sempri di più cà una lingua sicundaria (ghjè dighjà spessu u casu) parlata quasi cotu cotu è senza bisognu suciali. Da tandu divintaria inevitabilmenti accessoria si non indarna è affuariassi<br /> prestamenti. Ma oghjedi ripidda edda fiatu è spergu chi saremu sempri più numerosi à fadda campà. <br /> <br /> <br />    A la prima "siamu Corsi" è dunqua "parlemu Corsu" <br /> <br /> <br />    Quantunqua, evviva u Corsu novu !<br /> <br /> <br />  <br /> <br /> <br /> P.S.:   Scuseti a grammàtica è l' ortografu chi, in quant'à mè, ùn sò mlcca andatu à i scoli pà amparà à essa (è scrive) Corsu.<br /> <br /> <br /> <br />
Répondre
D
<br /> <br />  <br /> <br /> <br /> A lingua di a spartera ...<br /> <br /> <br />  <br /> <br /> <br />    Nemenu, pà falli ghjustizia, ci voli à ricunnosci chi, à certi, ùn si tratta manc'appena di un rinnegu ma di calcosa di l' oridini di "l'<br /> intimità" è spessu hè u casu pà i nosci anziani. Ùn parlani u Corsu ch'è quandu si sentini in fiducia, ch'è cùn aghjenti ch' eddi cunnoscini o ricunnoscini quant'è à essa di i soii è di<br /> chi si sapeni capiti. Allora u Corsu divinta a lingua di u famigliaru (in mancanza di essa a lingua di u famigliali...), a lingua di l' amicizia, di a spartera, di a sulidarità, di a<br /> cursitudina ricunnuscita è scumpartuta cum'è cumpagni rompani trà eddi u listessu pani, a lingua di a cumunità è di a cumunioni. Tandu hè, in quant'è à mè, un gran<br /> omaghju fattu à l'antru è u segnu di u cori sempri palpitanti di una Corsica viventi.Ghjè quessa a lingua chi mi piaceria di sempri senta in Corsica, in ogni locu, a lingua di una fratria à<br /> marità di i so differenzi, sulidaria in a so diversità ma una in a so differenza (averiu puru l' ardi di dì cùn Jacques Derrida "sa différance").<br /> <br /> <br />    Saria dunque divintatu una utopia anticogna di calchi povaru "has been" smudatu è scuncertatu da a vita muderna, solu un desideriu imputenti, o, à<br /> l' inveci, ùn saria què a sola via pussibili afinch'è u Corsu si rimessi è ripiglii da veru pichju è ritrovi tutti i so forzi tutta a so ànima di tempi fà ?<br /> <br /> <br />  <br /> <br /> <br /> o di u righjettu ?<br /> <br /> <br />  <br /> <br /> <br />    Ma, pà disgrazia, à l' incuntrariu, sviamentu di u spìritu di sulidarità chi fù spessu l' onori è a forza di i populi poveri, u Corsu pari fà l'<br /> oghjettu di un' antra minaccia, più insidiosa è di chi si duvè guardassi è prutèghjessi, chi ùn hè micca senza calchi rapportu cùn a parti puliticu-ideologica chi, à li volti, si hà vulsutu dalli<br /> è chi mintuaia u Recteur Barat. Parlà Corsu divinta allora un modu di sprimessi chi imparintassi, di una certa manera, à u "clanismu" spessu ghjattasottu in Corsica (è inaltrò) 'nduva ci sò<br /> sempri "les uns et les autres", u prò è u contru, i bianchi è i neri, i boni è i flacchini, l' amichi è i nimichi. Tandu, "si riserva" l' usu di a lingua corsa solu cùn queddi chi sò<br /> riconnuciuti quant'è à essa di a listessa "famiglia" è sarani cacciati fora di a cunversazioni quiddi chi ùn sò d' accusentu, chi vi parini alzà l' asta di un' antra bandera, o senz'<br /> antru, chi ùn sò di sti lochi. Allora, svargugnosu, si interrompi, si taglia à l' accorta a discussioni è li vulta i spaddi.<br /> <br /> <br />    Segragaziunismu sociu-ideologicu chi indittà una mente strinta  o un ostracismu sociu-culturali primariu<br /> tantu aluntanatu di a tradizioni seculari d' accuglianza chi, bench'è l' omu corsu da sempri fù un omu "riservatu" tinendussi da cantu pà pricauzioni, fù l' onori, a fierezza, a virtù maiora è<br /> famosa di a mente di stu populu. Quessu righjettu di l'' antru mi faci pinsà à a cundotta è i sentimenti spessu palisati da l' europeani di u Nordu contru quiddi di u Suddu, o simplecimenti, in a<br /> Francia, à u cuntegnu sdignosu è sprizzanti piddatu quandu si prisani davant'à eddi quiddi chi (in i rughjoni di l' Este di a Francia) si chjamaiani di i tempi i "camp-volants", quiddi chi<br /> viniani di ùn si sà dunde, andacciani circandaghjanendu calchi impiegu, "sigantini" d' antri tempi in Corsica, "manouches" oghjedi sempri à l' arretta nant'à u cuntinenti o, tuttu simplicementi,<br /> ghjunghjuticci ind'è noi.<br /> <br /> <br />    Sarà dunque a lingua corsa divintata riservata è ridutta à un discorsu di a ribeddioni, di a non-spartera è di u righjettu ? Ghje altretantu,<br /> secund' à mè stu aspettu di l'insignamentu è di a praticà di a lingua corsa chi t' hà stimmatizzatu u Recteur Barat vulendu un Corsu d'"integrazioni", una lingua corsa,<br /> un Corsu autènticamenti Corsu.<br /> <br /> <br /> <br />
Répondre